Interviuri

Alina Vulpea: „Doar prin dăruire de sine și muncă asiduă poți culege roade bogate”

Provenind dintr-o familie simplă, însă de la care a avut multe de învățat, fără multă experiență, Alina Vulpea a îndrăgit tot ceea ce ține de comerț.

– Doamna Alina, povestiți-ne despre dumneavoastră.

– Sunt Alina Vulpea. Am 34 ani, iar dacă ar fi să încep cu anii de școală, am absolvit Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din orașul Rezina, apoi, la îndemnul mamei, mi-am continuat studiile la Universitatea Cooperatist Comercială din Moldova, specialitatea Contabilitate. Dacă e să fiu sinceră, nu am fost încântată de alegerea făcută, dar, ca să nu o supăr pe mama și să nu o dezamăgesc, am absolvit totuși această facultate. În anul doi de studii, gândul îmi zbura la altă specialitate, așa că nu am stat mult pe gânduri și am depus dosarul la specialitatea Jurnalism, în cadrul Universității de Studii Europene din Moldova. Am terminat și această facultate cu brio, dar mai mult pentru suflet, deoarece domeniul în care muncesc oricum ține de prima facultate.

 – De unde această pasiune pentru comerț?

 – De la mama am îndrăgit tot ceea ce ține de comerț. Ea a stat la cârma Cooperativei de Consum Țareuca mai bine de 20 de ani. A muncit și muncește până în prezent, cu dăruire de sine, pentru a aproviziona câteva magazine din raionul Rezina. De la tata am moștenit dragostea de viață și de tot ce mă înconjoară.

– Cum v-ați  descurcat la început?

– M-am maturizat in câteva săptămâni, practic, deoarece mi-am dat seama că trebuie să dau dovadă de multă responsabilitate. Recunosc, îmi tremurau mâinile atunci când semnam și ștampilam unele documente. Dar a fost frumos, am combinat munca și studiile și cred că mi-a reușit. Eram mândră când participam la traininguri sau seminare și spuneam că sunt antreprenor la 19 ani.

– Cine a contribuit la susținerea acestui magazin? Сine v-a fost alături?

– Realizez doar acum că banii pentru acea mică afacere mama i-ar fi împrumutat, neștiind ce o să iasă într-un final. Multe nopți nedormite ar fi avut. Am învățat totul din mers, nu am avut cunoștințe practice în domeniul comerțului. Am fost mereu ghidată de mama, fapt pentru care îi mulțumesc mult și îi rămân recunoscătoare toată viața. Am fost criticată și dojenită, dacă o meritam, dar știu că undeva în adâncul sufletului oricum se simțea mândră pentru tot ceea ce realizam.

 – Cum a fost copilăria Dvs., ce vă doreați să deveniți?

– Am locuit toată copilăria și adolescența în orașul Rezina, dar weekend-urile și vacanțele le petreceam în satul Păpăuți, baștina ambilor părinți. Atât de mult am iubit satul și am fost atașată de el, încât cu lacrimi în ochi mă întorceam în oraș când sfârșeau vacanțele. Am simțit această atracție de locul unde am copilărit, mai ales când l-am pierdut pe tata, aici totul îmi amintea de el, de tot ce a fost frumos și scump inimii mele, aici totul era mai ACASĂ, decât acasă.

– Când ați devenit proprietară de magazin?

-Eu am fost categoric contra pentru a vinde căsuța din sat moștenită de la străbunica. Văzând mama cât de mult trag la sat, s-a gândit să am totuși ceva de muncă aici, așa că fără să fiu foarte mult informată, m-am trezit că în câteva săptămâni a fost făcută o reparație cosmetică într-o magazie și amenajat un spațiu comercial. În primăvara anului 2009, fiind încă pe băncile liceului, în clasa a XII-a, neștiind ce înseamnă antreprenor și ce obligațiuni o să am, m-am trezit în acel vis frumos de a avea un magazin propriu tocmai atunci când perfectam actele de întreprinzător individual.

– Este dificil să întrețineți o astfel de afacere?

– E dificil, dar e frumos! Întotdeauna am optat pentru sortiment bogat, așa am deprins de la mama, ea fiind merceolog de specialitate. Mi-a plăcut să risc, chiar dacă populația de la sat era învățată altfel. Cumpărătorii au ce alege și procura din magazin, în pofida faptului că ne aflăm în sat. Suplinesc stocurile cât de des este posibil și încercăm cu angajații să satisfacem nevoile și dorințele tuturor cumpărătorilor. Minusul cel mai mare e că populația migrează tot mai mult la oraș și satul devine din ce în ce mai pustiu.

– Cât de mulțumiți sunt locuitorii din sat de produsele procurate de la magazin?

– În toți acești ani de când a fost deschis magazinul au fost de toate, încercăm totuși să nu pierdem clienții noștri fideli. Oamenii sunt diferiți, dar aproape întotdeauna mă strădui să le satisfac cererile. Locuitorii de la sat sunt și ei oameni, au nevoie poate de mai multă atenție, în comparație cu cei de la oraș, trebuie tratați mai diferit, căci viața la țară e mult mai anevoioasă. Le mulțumesc din suflet celor care m-au încurajat în toți acești ani, alături de ei am crescut, alături de ei m-am dezvoltat. Mi-am făcut munca cinstit și am înțeles că doar prin dăruire de sine și muncă asiduă poți culege roade bogate, chiar dacă uneori ne sunt puse piedici.

– Pe viitor plănuiți să dezvoltați această afacere?

–  Am multe planuri și gânduri, dar deocamdată stau pe pauză. O să vină și rândul lor, dar mai târziu.

-Vă mulțumim pentru istorioara interesantă pe care probabil puțini locuitori o cunosc. Vă dorim numai realizări frumoase și multe succese!

Preluarea integrală a conținutului jurnalistic, fără consimțământul redacției, este furt.