Ne scriu cititorii Reportaje

Satul meu frumos din vale, să-ți cânt un cântec de jale…

Compus de Redacție

M-am născut în satul Sîrcova cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Am făcut 10 clase în sat și activez din anul 1985 tot în satul Sîrcova. Aici îmi sunt rădăcinile, aici îmi sunt neamurile, dorul și dragostea. Nu are cum să nu-mi fie drag satul meu; îl iubesc și, desigur, mă dor și pe mine problemele lui, care astăzi sunt nu puține.

O problemă care mă apasă de ceva vreme este aspectul ecologic al satului, mai bine zis, gunoiștile neautorizate. Când eram copilă mică, satul era mult mai curat. Tot ce era lichid la magazine se vindea în recipiente de sticlă, care apoi erau colectate de acele unități comerciale contra bani. După cumpărături, mergeam cu o sacoșă de ață care ne servea ani buni.

Astăzi suntem plini de plastic și ambalaje nereciclabile, care umplu tot spațiul – drumuri, grădini, râulețe, râpi etc. Dacă vara buruienele „acoperă” nepăsarea noastră, atunci primăvara ne „descoperă” iresponsabilitatea în toată frumusețea sa. 

Majoritatea populației se indignează, invocând multiple motive și pretenții față de conducerea țării, raionului sau APL. Mai puțin sau aproape deloc nu am auzit: „Dar ce putem face noi? Oare nu putem face nimic?” Putem, și încă multe:

– să mergem după cumpărături cu o pungă din pânză, pe care o putem folosi de mai multe ori și nu vom împânzi lumea cu pungi din plastic;

– hârtiile să le ardem la un „cuptoruș”;

– sticlele din plastic să le folosim în alte scopuri;

– hainele pe care nu le mai folosim, să le donăm persoanelor care au nevoie de ele;

– să ne educăm copiii de mici să nu arunce la întâmplare ambalajele de la dulciuri sau alte lucruri inutile.

Lista ar putea fi destul de impresionantă; este necesar ca fiecare dintre noi să gândească și să acționeze. Noi trăim în satul Sîrcova și nimeni nu ne va face curat și confortabil dacă nu ne dorim un sat frumos, curat, civilizat și plăcut.

Da, sunt multe întrebări și către conducerea de diferit rang, dar aceasta e o altă problemă. Mi-am amintit o poezie cu care o să închei „cântarea” mea: 

„Francezul aruncă chiștocul, pe unde apucă, în tot locul,

Eu caut urna, dar în zadar, atunci îmi fac urnă din buzunar.

De unde măi, francezul de urnă să știe, mândru de sine, mi-am zis,

Când eu m-am născut la Chilia, dar el într-un fund de Paris.”

Oameni buni și gospodari din satul Sîrcova, hai să fim mândri de satul nostru și să-l transformăm în rai pe Pământ. 

Tatiana LISNIC, satul Sîrcova, raionul Rezina

Material preluat de pe pagina de Facebook: Informează-te și ia atitudine

Lasa un comentariu