Se spune că, atunci când ai un plan pe care dorești cu ardoare să-l realizezi, nu trebuie să-l spui nimănui, ci să lucrezi la el în liniște. De trei ani, de când am început să întocmesc proiecte pentru comuna Pripiceni-Răzeși, am obținut aprobarea a cinci dintre ele, cu excepția unui teren de joacă modern pentru copii.
Se mai spune că, atunci când vrei să ți se deschidă ușa, trebuie să bați. Am decis să fac zgomot, să vorbesc cât mai multor oameni despre visul meu, care nu mă privește doar pe mine, ci pe toți copiii și locuitorii din comună. La început, am așteptat tot felul de oportunități de finanțare, cu bugete mai mari și fără contribuție proprie (granturi, proiecte, programe și concursuri), fiindcă un teren de joacă modern, așa cum l-am imaginat pentru parcul nostru, costă mult (aproximativ 400–500 de mii de lei). Pentru că sunt familiarizată cu proiectele de finanțare, urmăresc platforme, rețele și povești de succes ale localităților care obțin granturi și le implementează. Am văzut multe sate care au înflorit și s-au dezvoltat nu doar din finanțări externe, ci, mai ales, prin implicarea activă a comunității și contribuția diasporei, care reprezintă un factor major de succes în astfel de proiecte. Aproape tot timpul m-am întrebat cum să dezvoltăm și la noi asemenea abilități (de mobilizare, ajutor reciproc sau contribuție), pentru a putea realiza ceva în folosul tuturor. Probabil a venit momentul să dau frâu liber ideii care mă frământă de atâta timp și să o împărtășesc public.
Majoritatea dintre voi cunoașteți prezența unei voluntare din Statele Unite, Lena Leavitt, care va locui în satul nostru timp de doi ani. Am purtat cu ea discuții despre ceea ce am putea face împreună dacă am identifica o oportunitate financiară și i-am spus că nu voi renunța până nu vom găsi fonduri cu care să construim un teren de joacă pentru copii. Ea m-a ascultat, mi-a apreciat ideea și mi-a promis că mă va anunța dacă află ceva în această direcție.
Într-o zi vine la bibliotecă și îmi spune că Organizația Corpului Păcii, care susține activitatea voluntarilor în Moldova, a anunțat un grant destinat acestora, care îi oferă posibilitatea să facă ceva în satul ce a găzduit-o. I se permite să adune din comunitatea ei din Statele Unite până la 10.000 de dolari, cu condiția participării și a localnicilor noștri – atât cu bani, cât și prin implicare fizică. Am analizat oferta, după care i-am anunțat și pe ceilalți, pentru că aproximativ 170.000 de lei pentru un parc modern nu sunt foarte mulți. Sper că vom obține acest grant (care, în proporție de 95%, este sigur pentru partea scrisă cu care aplicăm; un mare mulțumesc aici Doinei Pantaz, directoarea GAL „Trei Coline”, pentru suport și sprijin) și că fiii satului de pretutindeni vor acoperi contribuția proprie de 25% din suma totală (ceea ce ar însemna 60.000 de lei, dacă Lena adună 10.000 de dolari din Statele Unite), plus contribuția fizică la construcția terenului.
Studiind piața, am constatat că echipamentele de joacă gata făcute costă enorm, sume pe care nu ni le putem permite, pe când un tâmplar, de preferat localnic, ar putea construi din lemn ceea ce este necesar, cu cheltuieli suportabile. Mai păstrez speranța că, în special, tații și mamele vor susține această inițiativă, astfel încât, în final, să ne bucurăm cu toții de rezultatul efortului comun și să intrăm și noi în rândul poveștilor de succes.
Doar împreună putem construi viitorul pe care ni-l dorim pentru copiii noștri. Iar schimbarea începe de la tine.
Mihaela Tipa, bibliotecară, Biblioteca Publică „Eugen Statnic”, satul Pripiceni-Răzeși, raionul Rezina
