Recent, echipa redacției „Rezina în Obiectiv” a marcat un moment de referință: un an de la lansarea portalului www.rezinainobiectiv.md și patru ani de la fondarea organizației. Această dublă aniversare a fost sărbătorită printr-un team building organizat între 8 și 12 ianuarie 2025, la Slănic Moldova, o stațiune de poveste din inima munților României. Activitatea a fost realizată cu suportul financiar al Uniunii Europene, în cadrul proiectului „Susținem mass-media independentă și publicarea conținutului de calitate în Moldova”, implementat de ERIM și CU SENS.
Potrivit administratorului redacției, Andrei Bordian, această inițiativă a venit ca un răspuns la nevoile echipei, care activează predominant la distanță: „Ne confruntăm cu lipsa interacțiunii directe între membrii echipei, iar această activitate a fost o ocazie excelentă pentru a ne cunoaște mai bine și a ne consolida relațiile.”
Instruire, relaxare și momente de neuitat
Programul team building-ului a fost minuțios planificat pentru a asigura un echilibru perfect între dezvoltare profesională și recreere. Sabrina Colbasnicov, membră a redacției, a declarat: „Această experiență a fost mai mult decât o simplă activitate de consolidare a echipei – a fost o ocazie de a învăța, de a ne dezvolta și de a crea legături mai strânse cu colegii.”

Pe partea profesională, echipa a participat la workshopuri dedicate redactării materialelor jurnalistice, ateliere despre fotografia de presă și utilizarea dronei, sesiuni interactive despre identificarea subiectelor de interes public, precum și instruiri despre utilizarea bazelor de date deschise. Alexandrina Corcescu a apreciat aceste sesiuni: „Instruirea cu bazele de date a fost preferata mea. Este exact zona unde mă regăsesc, unde îmi place să investighez și să descopăr. Mi-a reamintit de ce iubesc jurnalismul.”

Momentele de recreere au completat perfect activitățile profesionale. De la plimbări prin peisajele spectaculoase din Slănic Moldova până la vizita unei camere saline, fiecare clipă a fost trăită intens. Deși planurile inițiale includeau o vizită la salina Târgu Ocna, această opțiune nu a fost posibilă din cauza unor spații avariate, care au făcut ca salina să fie închisă pentru lucrări de reabilitare. Totuși, Andrei Bordian a găsit o soluție alternativă, reușind să ofere echipei o experiență memorabilă: „Am fost impresionați de generozitatea celor care ne-au primit în camera lor salină, iar această vizită s-a transformat într-un prilej pentru noi discuții despre jurnalism.”

Munții Nemira ne-au umplut de încântare
Un punct culminant al excursiei a fost experiența telescaunului de pe pârtia „Nemira”. Deși pârtia nu avea suficientă zăpadă pentru schi, urcarea cu telescaunul a oferit momente unice de relaxare și admirație. Maxim Gradinari a descris această experiență cu entuziasm: „Atât de lin, atât de liniștit… cuvintele nu pot reda adevărata senzație de relaxare și ușurare din timpul acelei mici călătorii. Priveliștea munților era spectaculoasă.”
Plimbările și explorările au fost completate de vizite la izvoarele minerale din zonă, iar un moment aparte l-a reprezentat ridicarea dronei redacției pe vârful muntelui pentru a surprinde frumusețea peisajului. Toma Țurcan a subliniat importanța acestei activități: „M-a impresionat mult natura și simt o atracție tot mai mare pentru realizarea de materiale video cu peisaje. Drona ne-a ajutat să vedem frumusețea locului dintr-o altă perspectivă.”

Consolidarea echipei de tineri jurnaliști
Dincolo de partea profesională și de momentele de relaxare, această activitate a fost esențială pentru consolidarea relațiilor în cadrul echipei. Sabrina Colbasnicov a remarcat atmosfera specială: „Am plecat de la acest team building cu un sentiment profund de recunoștință și cu o motivație reînnoită de a contribui la creșterea redacției noastre.”
Serile petrecute împreună au fost un prilej pentru discuții deschise, schimburi de idei și povești despre dificultățile profesiei. Andrei Bordian a subliniat importanța acestor momente: „Sper ca toate aceste investiții în dezvoltarea echipei să dea roade frumoase, iar în noul an să fim mai buni, mai activi și să aducem cetățenilor cele mai relevante informații în cel mai corect mod posibil.”
Pe lângă instruire, activități și momente de socializare, team building-ul de la Slănic Moldova a oferit echipei redacției „Rezina în Obiectiv” o perspectivă reînnoită asupra muncii lor. Alexandrina Corcescu a concluzionat: „Atmosfera pe care am creat-o împreună a fost specială. Am devenit mai puternici ca echipă, mai motivați și mai dornici să creăm materiale cu impact.”
În cele ce urmează, publicăm impresiile originale și integrale ale fiecărui participant la această activitate de team building, așa cum a trăit și receptat fiecare dintre ei această fabuloasă experiență.

Andrei Bordian, administrator „Rezina în Obiectiv”: „Sper ca toate aceste investiții în dezvoltarea echipei să dea roade frumoase”
Ne confruntăm cu lipsa interacțiunii directe între membrii echipei, deoarece majoritatea lucrează la distanță. Cel mai mult comunicăm și lucrăm online sau la telefon, iar redactorul nostru, care colaborează din Chișinău, nu poate interacționa direct cu echipa de creație. O altă problemă o reprezintă dificultățile întâmpinate de jurnaliștii începători în identificarea și documentarea subiectelor de presă.

Soluția a fost organizarea acestui team building, care a inclus activități de instruire, exerciții practice, workshopuri de redactare a materialelor jurnalistice, ateliere despre fotografia de presă și utilizarea dronei, sesiuni interactive despre identificarea subiectelor, lucrul cu sursele, gestionarea bazelor de date deschise și publicarea corectă a materialelor pe site-ul nostru, activități de recreere și socializare, emoții pozitive, bună dispoziție, explorarea locațiilor din jur și momente de neuitat.

Timpul petrecut împreună ne-a oferit posibilitatea de a consolida mica noastră echipă, de a ne cunoaște mai bine și de a căpăta noi forțe pentru creșterea și dezvoltarea redacției.
Recunosc că cel mai mult am așteptat vizita la Salina Târgu Ocna, însă, atunci când am aflat că am nimerit exact în perioada în care salina este închisă temporar, am trăit un sentiment de dezamăgire.
Ca alternativă, am căutat până am găsit cel puțin o cameră salină la un hotel din apropiere, unde am rugat frumos să ne primească și pe noi, de obicei, camera salină fiind disponibilă doar pentru cei cazați la hotelul lor. Am reușit și eram deja sufletește mai bine când am văzut că toți colegii au rămas impresionați. Tot aici am folosit timpul pentru noi discuții despre jurnalism, idei de subiecte și, mai în glumă, mai în serios, am gustat la propriu din bolovanii de sare. Cu un bolovan mai mare am încercat să facem și exerciții fizice, fiindcă jurnaliștii au nevoie de imunitate.
De la balconul camerei mele, vedeam cu tristețe pârtia de schi fără zăpadă și telescaunul de lângă pârtie, care stătea nemișcat. Mare ne-a fost bucuria și speranța când am aflat că, sâmbătă, la ora 9 dimineața, va funcționa. Cel puțin telescaunul, chiar dacă pârtia era bună doar pentru plimbări pe iarbă verde.
Sâmbătă dimineața, după ce ne-am luat cu toții micul dejun, eram primii la telescaun. Am simțit o satisfacție și o mare plăcere când ne-am văzut cu toții la înălțime, mișcându-ne într-un zbor plăcut, lin și atât de liniștit. Priveliștea munților devenea tot mai frumoasă și spectaculoasă, pe măsură ce temperaturile scădeau, apropiindu-ne de vârful muntelui. În acele momente, și pârtia pe care, inițial, o considerasem inutilă fără zăpadă, mi se părea cea mai frumoasă, cu iarbă verde, dar pe alocuri și cu puțină zăpadă. Atât de mult ne-a plăcut experiența încât și în următoarea dimineață, duminică, fiind ultima, tot în zbor am petrecut-o în telescaun, respirând cam ultima gură de aer proaspăt de munte și resimțind frigul care ne-a înroșit obrajii.

Nu doar ne-am odihnit, dar am și învățat cu toții lucruri noi și utile pentru activitatea jurnalistică. Am avut ocazia să lucrăm cu bazele de date deschise, pe care colegii din echipă le-au folosit deja pentru documentarea subiectelor de presă, dar le-am oferit și informații noi. Dacă până acum tinerii noștri jurnaliști accesau doar declarațiile de avere și interese personale, cât și actele de constatare publicate pe ani.md, le-am atras atenția că pe acest portal pot accesa și actele de inițiere și actele de refuz ale controlului. Printre altele, le-am prezentat și Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor (ansc.md), despre care nu cunoșteau, însă este o bază foarte importantă pentru jurnaliști.
Mi-au plăcut foarte mult serile petrecute împreună, când am discutat mult și ne-am amuzat de diverse experiențe trăite de tinerii noștri jurnaliști. Cel mai mult s-a povestit despre dificultățile întâmpinate în obținerea informațiilor de interes public, comportamentul neadecvat al unor funcționari publici, diverse situații de intimidare și, uneori, solicitările repetate și insistente pentru obținerea informațiilor.
Sper ca toate aceste investiții în dezvoltarea echipei să dea roade frumoase, iar în noul an să fim mai buni, mai activi și doar prin eforturi comune putem aduce cetățenilor cele mai relevante informații în cel mai corect mod posibil.


Sabrina Colbasnicov, reporter: „A fost ca o gură de aer proaspăt, o sursă de inspirație și energie pentru proiectele noastre viitoare”
Această experiență a fost mai mult decât o simplă activitate de consolidare a echipei – a fost o oportunitate unică de a învăța, de a ne dezvolta, de a crea legături mai strânse cu colegii și, nu în ultimul rând, de a ne încărca sufletele cu energie pozitivă.
Programul a fost gândit în cel mai mic detaliu, oferindu-ne un echilibru perfect între instruire profesională, activități practice și momente de relaxare. Printre cele mai valoroase sesiuni s-au numărat workshop-urile dedicate redactării materialelor jurnalistice, unde am explorat structuri și tehnici care să ne ajute să scriem mai clar și mai atractiv. De asemenea, atelierele despre fotografia de presă și utilizarea dronei au fost extrem de captivante și utile, mai ales pentru a înțelege cum să surprindem imagini cu adevărat relevante și de impact pentru cititorii noștri.


Un alt moment important a fost sesiunea interactivă despre identificarea subiectelor și lucrul cu sursele. Am discutat despre cât de esențial este să menținem un standard ridicat al eticii jurnalistice, să verificăm informațiile cu rigurozitate și să ne raportăm la surse de încredere. În plus, am învățat despre lucrul cu bazele de date deschise, un instrument extrem de valoros pentru orice tip de material jurnalistic.
În afară de partea profesională, am avut parte de momente de recreere și socializare care ne-au apropiat și mai mult ca echipă. Plimbările prin peisajele pitorești din Slănic Moldova, serile petrecute împărtășind idei și povești, dar și activitățile distractive ne-au făcut să ne simțim ca o mare familie. În aceste zile, am avut ocazia să descopăr laturi noi ale colegilor mei, să râdem împreună și să ne bucurăm de fiecare clipă.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera generală: pozitivă, caldă, plină de entuziasm și dorință de a evolua. Orice discuție se transforma în una prietenoasă, dar în același timp avea tangențe cu lucrul pe care îl facem în comun. Am plecat de la acest team building cu un sentiment profund de recunoștință și cu o motivație reînnoită de a contribui la creșterea redacției noastre. Experiența de la Slănic Moldova a fost ca o gură de aer proaspăt, o sursă de inspirație și energie pentru proiectele noastre viitoare.
Pentru mine, aceste zile au însemnat mai mult decât muncă și învățare – au fost despre prietenie, despre colaborare și despre visuri împărtășite. Abia aștept să văd cum vom aplica tot ce am învățat și să continuăm să dezvoltăm „Rezina în Obiectiv” într-o redacție de care să fim cu toții mândri.

Maxim Gradinari, reporter, manager pe social media: „Natura, sursa cea mai eficientă de relaxare și învățare”
Aveam nevoie de recreere, aveam nevoie să fiu mai aproape de natură, pentru că doar ea îmi poate oferi liniște și pace după toată încărcătura negativă de stres și probleme.
Iată că, la început de an, împreună cu echipa de tineri jurnaliști de la „Rezina în Obiectiv”, am plecat într-o activitate de teambuilding în România, la Slănic Moldova, la munte.
Aerul curat și sunetul liniștitor al apei s-au dovedit a fi cea mai bună terapie pentru diminuarea stresului, pe lângă toată aventura interesantă de care am avut parte din plin cu toții.
Pentru mine, România este impresionantă prin clădirile care au o arhitectură aparte: bisericile sunt construite și pictate atât de diferit față de ale noastre. Sfinții sunt pictați nu doar în interior, ci și pe din afară. Aproape pe fiecare acoperiș al clădirilor sunt prezente mici turnulețe, ceea ce le face deosebite.

Mai deosebit ca orice este telescaunul de la pârtia „Nemira”, cu ajutorul căruia am avut ocazia să ne urcăm până în vârf. Atât de lin, atât de liniștit… cuvintele nu pot reda adevărata senzație de relaxare și ușurare din timpul acelei mici călătorii. Ochii noștri au cuprins cât au reușit imensitatea și frumusețea munților înalți, pe care cresc brazi și copaci foarte înalți și deși, iar pe vârful munților se odihneau razele de soare, făcându-i mai frumoși și mai străluciți.
Am gustat din apa izvorului care arde, un fenomen rar întâlnit, dar atât de impresionant pentru ochii omenești. De fapt, erau mai multe izvoare, iar fiecare dintre ele avea apă cu proprietăți aparte de vindecare, cu gusturi diferite.

Punctul cel mai important al acestei aventuri a fost faptul că am avut posibilitatea să ne cunoaștem mai de aproape, să socializăm, punând în discuție subiecte legate de jurnalism și subiecte din experiența personală. Nu vom uita serile petrecute împreună în jurul mesei, unde nu lipsea zâmbetul și satisfacția sinceră. Această călătorie la munte ne-a apropiat de natură, fiind sursa cea mai eficientă de relaxare și învățare. Din fiecare copac, arbust și frunză, din fiecare șerpuire de apă și din cerul albastru, am cules învățături prețioase: că, oricât de împovărat de griji ar fi omul, tot în natură își găsește liniștea și pacea. Natura ne amintește de simplitate, de curăție și de legătura noastră cu Dumnezeu.

Cred că, după această aventură de la Slănic Moldova, vom depune eforturi maxime pentru noi realizări în creșterea noastră ca jurnaliști. În mod deosebit, vom contribui la creșterea unei redacții puternice și de încredere. Suntem conștienți că toate acestea nu ar fi fost posibile fără muncă în echipă și, mai ales, fără scopul bine gândit al fondatorului redacției „Rezina în Obiectiv”, Andrei Bordian. Prin scopurile pe care și le propune și prin proiectele pe care le câștigă, observăm câtă muncă depune pentru a menține mica noastră echipă. Fără curajul său și încrederea în visele sale, cred că nu ar fi fost posibil nimic din toate acestea. Știm că aventurile urmează și, de aceea, vom da dovadă de muncă în continuare, pentru a informa publicul cât mai corect, pentru a ajunge cât mai departe, poate chiar la Paris.

Alexandrina Corcescu, reporter: „Am avut șansa să-mi cunosc colegii de redacție într-un mod mult mai profund”
M-am simțit atât de bine în pielea mea, parcă mai mult ca niciodată. Am avut șansa să-mi cunosc colegii de redacție într-un mod mult mai profund, să le descopăr personalitățile, să-i văd dincolo de sarcinile zilnice, în toată complexitatea lor. Această experiență mi-a oferit o perspectivă multilaterală asupra fiecăruia dintre ei, iar ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost să-i văd deschiși, pozitivi și atât de bine pregătiți pentru tot ceea ce urmează. M-au inspirat.
Această experiență mi-a prins tare bine. M-a învățat să prețuiesc și mai mult locul unde activez, să apreciez eforturile tuturor și să înțeleg cât de importantă este echipa. Din toate activitățile desfășurate, instruirea cu bazele de date a fost preferata mea. Este exact zona unde mă regăsesc, unde îmi place să „investighez” și să descopăr. A fost un moment în care mi-am reamintit de ce iubesc jurnalismul. Pe lângă aceasta, plimbările prin natură și discuțiile lungi cu colegii au fost o sursă de energie și inspirație.
Atmosfera pe care am creat-o împreună la Slănic a fost specială. O energie și o conexiune unică ne-au transformat într-o adevărată uniune, un tot întreg. Am devenit mai puternici ca echipă, mai motivați și mai dornici să creăm materiale cu impact, care să inspire și să aducă perspectivă.
Unul dintre cele mai plăcute aspecte ale acestei experiențe a fost apropierea mea de colega mea, Sabrina. Am descoperit, o dată în plus, că suntem pe aceeași frecvență, că împărtășim viziuni asemănătoare despre ce înseamnă jurnalismul în toată frumusețea și responsabilitatea acestui cuvânt. Am avut timp să discutăm despre visuri, planuri și chiar să atingem răni vechi pe care, în final, le-am închis împreună.

Pe doamna Ana, redactorul nostru, am descoperit-o ca pe o femeie de o blândețe aparte, mereu gata să ne sprijine nu doar în momentele de lucru, ci și în orice altă nevoie pe care o avem. Andrei, prin naturalețea și modestia lui, mi-a arătat că funcția este doar un detaliu, iar ceea ce contează cu adevărat este omul din spatele titlului. Maxim mi-a reamintit că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar zâmbetul lui sincer m-a inspirat să prețuiesc viața și să găsesc bucurie chiar și în momentele mai grele. Toma mi-a demonstrat că munca în echipă și perseverența sunt singura cale spre succes.
Am discutat mult, am pus întrebări, am primit răspunsuri, am socializat și ne-am făcut planuri de viitor. Ne-am unit mâinile și ne-am rugat împreună să ne ținem uniți, atât în momentele grele, cât și în cele de bucurie.

Suntem o redacție mică, dar plină de ambiție și entuziasm. Astfel de activități sunt mai mult decât binevenite pentru noi. Nu avem ocazia să ne întâlnim în această formulă prea des, dar când o facem, ne apropiem mai mult ca niciodată. Sper să repetăm aceste momente cât mai curând.
Locația unde am fost cazați, peisajele naturale și liniștea munților m-au încărcat cu energie, speranță și ambiție – exact ceea ce îmi trebuia pentru a reveni la muncă cu forțe proaspete.
Mă consider norocoasă să am asemenea oameni în jurul meu. Mulțumiri aparte se îndreaptă către partenerii de proiect, fără de care această activitate nu ar fi fost posibilă. Ei au adus o contribuție semnificativă în consolidarea echipei noastre și ne-au ajutat să devenim o redacție locală mai unită, mai puternică și mai pregătită să inspire prin ceea ce facem.


Toma Țurcan, reporter, asistent tehnic: „Am învățat cum să-mi formulez ideile corect”
A fost o mare surpriză să aflu că vom pleca cu echipa pentru a doua oară în România, de această dată la munte. Primul gând care mi-a venit a fost că voi schia pe pârtie și abia așteptam acest moment. Totuși, a fost prea puțină zăpadă și nu am avut acest noroc. În schimb, am urcat de două ori până în vârful muntelui cu telescaunul și o dată l-am urcat pe jos, împreună cu Andrei Bordian, cu care am parcurs cele 300 de scări. Ajunși la finiș, am ridicat drona pentru a admira peisajele foarte frumoase din zonă. Profitând de ocazie, ne-am filmat și fotografiat cu drapelul Uniunii Europene chiar acolo, sus, în vârful muntelui.

În acest team building am învățat cum să-mi formulez ideile corect, astfel încât să le pot pune mai ușor în aplicare și să realizez un material de calitate, conform tuturor regulilor. M-a impresionat mult natura și simt o atracție tot mai mare pentru realizarea de materiale video cu peisaje.
Cel mai mult m-a impresionat activitatea cu drona, datorită inteligenței sale, calității cadrelor filmate și felului în care poate reda frumusețea naturii. Serile în care ne adunam cu toții mi-au lăsat impresii plăcute; am aflat poveștile colegilor mei și problemele cu care s-au confruntat în relațiile cu unele persoane angajate în serviciul statului. Astfel de activități sunt foarte benefice pentru echipa noastră deoarece ne face să fim mai uniți și ne pregătește pentru următoarele etape în cariera noastră. Aștept următoarea activitate de acest fel.

Ana Struță, redactor: „Am împărtășit cât s-a putut din cunoștințele și experiența noastră”
Să fiu sinceră, cred că am așteptat poate chiar cu mai multă nerăbdare decât tinerii mei colegi această călătorie la munte, după un an de muncă încordată, destul de complicat. Munții m-au fascinat dintotdeauna, iar să te trezești dimineața și să vezi prin geam muntele împlătoșat cu brazi măreți în locul blocurilor cenușii de beton e o bucurie greu de descris!
Escaladarea muntelui cu telescaunul, priveliștea care ți se deschide de la înălțimea maximă a liniei, îți taie respirația! Iar izvoarele cu ape curative te duc cu gândul la poveștile cu apa vie… Toate aceste imagini mi s-au lipit de retină și îmi vor alimenta încă mult timp sufletul cu splendoarea lor de neuitat.

Totuși partea cea mai frumoasă a acestei călătorii folositoare pentru minte și suflet a fost comunicarea cu colegii de redacție, niște copii extraordinari, după cum aveam să mă conving pe parcursul celor patru zile de team building. Maxim, Sabrina, Alexandrina și Toma sunt jurnaliști în devenire, niște tineri cu potențial, talent și ambiție, dornici de a cunoaște cât mai mult și de a „fura” meserie. Împreună cu colegul Andrei Bordian, le-am împărtășit cât s-a putut din cunoștințele și experiența noastră. Și de fapt aproape toate discuțiile, involuntar, au dus mereu către profesie, proiectele redacției, aspecte și detalii pur tehnice, ceea ce mi se pare un semn foarte bun pentru o redacție atât de tânără, cum este „Rezina în Obiectiv”.

Totuși, în pauze, am reușit și să ne amuzăm, și să stăm la povești, și să ne relaxăm în acea atmosferă mirifică din stațiunea Slănic Moldova. I-am cunoscut mai bine astfel pe acești copii, deoarece avem destul de rar ocazia să ne vedem, față către față, eu aflându-mă la Chișinău, iar ei la Rezina. Lucrăm și comunicăm aproape exclusiv la distanță. De aceea, le sunt profund recunoscătoare partenerilor care ne-au oferit această ocazie minunată de a interacționa nemijlocit, nemediat. Sper să le fie și lor, acestor tineri frumoși, de folos ceea ce am putut să le oferim și să-i ajute să devină mai buni în această meserie, deloc facilă. Le doresc din tot sufletul să persevereze și să nu-și piardă niciodată curiozitatea față de tot ceea ce-i înconjoară, aceasta fiind o calitate absolut indispensabilă pentru un bun jurnalist.
Nu sunt foarte superstițioasă, dar totuși, la plecare, am lăsat niște ciorăpei în camera de la pensiune. Se spune că, așa, vei face cândva drum întors către locurile care ți-au rămas în inimă. Cine știe, poate cândva…, poate chiar în aceeași componență…., de ce nu?…



