Jurnalism comunitar Reportaje

Viitorul cramei din Saharna: patrimoniu conservat sau turism privatizat?

Crama și beciul conacului nobililor Apostolopulo din Saharna, alături de terenul aferent, au fost scoase la licitație pe 7 octombrie 2024, la un preț inițial de 456 270 de lei. Cu toate acestea, procedura a fost anulată după ce două membre ale comisiei de licitație, au contestat desfășurarea acesteia, invocând anumite nereguli. 

O licitație cu probleme
La licitație s-au înscris doi participanți, iar câștigător a fost desemnat Dorel Cornovan, administratorul SRL „ElectroIntel Sistem”. Totuși, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat, întrucât procesul a fost blocat de contestațiile venite din partea consilierelor Svetlana Ciobanu și Elena Macrii, membre ale comisiei de licitație. Acestea au invocat faptul că anunțul licitației nu a fost afișat la nivel local, iar documentele ofertanților nu au fost prezentate corespunzător comisiei.
Opinii împărțite: păstrarea patrimoniului sau dezvoltare economică?

Starețul mănăstirii „Sfânta Treime”, Adrian Baciu, subliniază necesitatea conservării monumentelor istorice:

„Monumentele istorice trebuie protejate și valorificate. Când gospodăria agricolă era condusă de I.V. Durbală, crama era într-o stare foarte bună. Trebuie să găsim soluții pentru păstrarea și utilizarea ei potrivit destinației.”

De aceeași părere este și consiliera Svetlana Ciobanu, care susține că ar fi mai potrivită transformarea cramei într-un centru de agrement și turism, lucru care s-ar face din bani publici sau prin atragerea de finanțări externe: 

„Avem meșteri populari talentați în localitate. Am putea crea un spațiu autentic pentru promovarea tradițiilor, nu să vindem crama. Dacă totuși se face o tranzacție, noul proprietar ar trebui obligat să o păstreze conform destinației inițiale.”

Elena Macrii, consilieră locală, subliniază sprijinul comunității pentru păstrarea cramei:

„Majoritatea localnicilor se opun vânzării cramei și a terenului aferent. Noi, consilierii, trebuie să ținem cont de dorințele acestora.”

Consiliera locală Angela Racu, fostă șefă a Secției Cultură Rezina, este și ea împotriva vânzării:

„Nu susțin primarul în vânzarea cramei, deoarece acest obiect face parte din patrimoniul cultural al localității.”

Sursa: Cartea „Familia Apostolopulo – Filantropii din Saharna”, semnată de Vasile Bumbac (2024)
Autoritățile locale invocă lipsa fondurilor

În schimb, primarul Victor Macrii explică necesitatea vânzării prin degradarea imobilului și lipsa resurselor pentru restaurare:

Motivul de vânzare este că bunul dat are peste 30 de ani și nu este îngrijit din lipsă de finanțe. O mare parte din acoperiș este putred și deteriorat, pereții se ruinează. 

Scopul de al vinde este ca obiectul dat să fie reparat și menținut în stare bună, folosit rațional. S-au propus mai multe variante de folosire, însă nimeni nu vrea să investească banii cu obligațiuni. 

După trei anunțuri de vânzare-cumpărare, o persoană cu suflet bun și intenții de a face lucruri bune în localitatea sa de baștină Saharna, a participat la licitația de vânzare-cumpărare din 07.10.2024, însă persoane cu viziuni și interese proprii din comisia de licitație, au făcut tot posibilul ca procesul-verbal de vânzare-cumpărare să fie stopat.

Dorel Cornovan: un proiect de suflet pentru Saharna

Dorel Cornovan, câștigătorul licitației, susține că are intenții bune și că vrea să dezvolte turismul local:

„Planul meu este să transform crama într-o pensiune turistică, să atragem turiști și să dezvoltăm satul. Vreau să păstrăm cât mai mult din clădirea istorică și să facem doar o renovare.

Intenția mea este strict sufletească. Saharna are un potențial enorm, dar nimeni nu îl valorifică. Dacă vrem să dezvoltăm comunitatea, trebuie să le oferim turiștilor motive să rămână mai mult timp în zonă. Crama ar putea deveni un loc de întâlnire unde oamenii să se bucure de un pahar de vin și de tradițiile locale.”

El a detaliat și câteva dintre planurile pentru viitor:

„După ce am câștigat licitația, am mers la cramă împreună cu arhitecți și ingineri constructori. Vom păstra structura istorică a clădirii, iar beciul va fi restaurat cu grijă. De asemenea, ne gândim la o sală de muzeu, festivaluri și activități care să atragă turiști. Relieful ne permite să dezvoltăm trasee pentru drumeții și ATV-uri, să organizăm plimbări pe Nistru, chiar să construim o piscină sau o tiroliană.”

Cornovan subliniază că proiectul nu vizează doar profitul, ci și crearea unor locuri de muncă și sprijinirea economiei locale:

„Vom angaja oameni din comunitate, vom contribui la bugetul local prin taxe și impozite și vom aduce vizitatori care să descopere frumusețea și istoria Saharnei.”

Ce urmează?

În urma anulării licitației, Dorel Cornovan a anunțat că va contesta decizia în instanța de judecată și va sesiza Centrul Național Anticorupție. În acest context, rămâne întrebarea: care este soluția optimă? Să fie păstrată crama de către comunitate prin atragerea de fonduri externe sau să fie vândută unui investitor care promite să o reabiliteze?

Lipsa banilor nu este un argument definitiv. Fondurile europene oferă oportunități pentru conservarea monumentelor istorice, însă este nevoie de voință și pricepere pentru a le accesa. Va găsi comunitatea din Saharna resursele necesare pentru a-și păstra patrimoniul sau va ceda în fața intereselor private?

În loc de P.S.: Scurtă incursiune în istoria nobililor Apostolopulo 

Familia Nicolae și Eugenia Apostolopulo din Saharna a lăsat o moștenire valoroasă prin actele lor de filantropie și contribuțiile aduse comunității. Nicolae Apostolopulo a fost implicat în construcția unei instituții de învățământ din Chișinău și a unui segment din apeductul capitalei. Împreună cu soția sa, a sprijinit educația, punând la dispoziția sătenilor o școală primară și contribuind la dezvoltarea mănăstirii „Sfânta Treime”.

Printre faptele lor de binefacere se numără donația unui teren agricol de 100 ha mănăstirii Saharna și a unei suprafețe de două ori mai mari unui spital de copii din Basarabia. Familia a înființat o fabrică de olane și cărămidă, oferind locuri de muncă localnicilor, iar Nicolae a avut un rol important în construcția tunelului de la Mateuți.

După moartea soțului, Eugenia Apostolopulo a continuat activitatea filantropică, sprijinind școala de viticultură din Saharna și dedicându-se artei și patrimoniului cultural. A colecționat obiecte de valoare și a înființat un muzeu etnografic în conacul lor. Alături de sora sa, Alexandra, a ctitorit o biserică la Cuhurești, proiectată de arhitectul Alexei Șciusev.

Biserica „Sfânta Treime” din Saharna, care a devenit necropola familiei, se păstrează până în prezent, nefiind închisă în perioada comunistă, iar pictura murală și iconostasul original s-au conservat. Impactul filantropiei familiei Apostolopulo s-a resimțit nu doar în Saharna, ci și în alte localități basarabene.