Deși pentru mulți locuitorii raionului Rezina fântânile de mină rămân principalele surse de apă potabilă, starea acestora este una alarmantă. Specialiștii în sănătate publică trag un semnal de alarmă: în majoritatea localităților din raion, apa consumată zilnic de oameni este necorespunzătoare atât din punct de vedere chimic, cât și bacteriologic. Rezultatele de laborator vorbesc despre gravitatea problemei.
Ion Bolboceanu, șeful de direcție la Centrul de Sănătate Publică (CSP) Orhei, a declarat pentru portalul media „Rezina în Obiectiv” că în raionul nostru sunt înregistrate oficial 1946 de fântâni publice, inclusiv 130 de izvoare. „Majoritatea populației, îndeosebi din localitățile rurale, folosește apa pentru necesități potabile și menajere din surse descentralizate, calitatea căreia lasă de dorit”, a afirmat Ion Bolboceanu.
Probleme grave de igienă în jurul fântânilor
Specialistul atrage atenția că multe dintre fântânile publice sunt lăsate de izbeliște:
La unele fântâni lipsesc gălețile, acoperișul protector, capacele, iar spațiile adiacente nu sunt îngrijite, ceea ce poate duce la poluarea apelor de suprafață.
Mai grav, în apropierea surselor de apă sunt crescute animale și păsări, iar adesea deșeurile, inclusiv cele animaliere, sunt depozitate chiar în zona de protecție sanitară, la mai puțin de 50 de metri de fântână. „Un rol deosebit în calitatea apelor subterane îl are și amplasarea latrinelor, WC-urilor de curte pe lângă casele de locuit. A devenit o practică negativă construcția fântânilor de mină fără coordonarea cu primăriile”, a subliniat Ion Bolboceanu.
Rezultatele alarmante ale probelor de apă
Situația este reflectată și de datele de laborator. În anul 2024, peste jumătate dintre probele de apă recoltate din fântânile de mină din raionul Rezina nu au corespuns normelor după conținutul chimic, situația fiind cu mult mai gravă în ce privește indicii bacteriologici.
Ponderea probelor neconforme după conținutul chimic a constituit 58,3%, iar după indicii bacteriologici – 85,7%. Cea mai frecventă problemă o reprezintă concentrația sporită de nitrați și duritatea apei, a precizat șeful Direcției CSP Orhei.
Rezultatele alarmante ale probelor de apă
Un alt fenomen care agravează situația este construirea apeductelor din sate, însă fără sisteme de canalizare și epurare a apelor uzate. „În localitățile rurale, a devenit o practică construirea apeductelor, dar fără a soluționa problema sistemelor de canalizare. Apa uzată este deversată direct în mediul ambiant, fără nicio purificare”, a menționat Ion Bolboceanu.
În plus, stațiile de epurare a apelor uzate din sate „nu rezistă la nicio critică”, potrivit specialistului.
Există soluții?
Ion Bolboceanu recomandă două soluții pentru îmbunătățirea situației:
- Regionalizarea serviciului de deservire a comunicațiilor și a sistemului de colectare, îndepărtare, inactivare și valorificare a deșeurilor solide și lichide, precum și menținerea stării sanitare adecvate a factorilor de mediu (apa, solul și aerul).
- Informarea populației despre calitatea apei și utilizarea instalațiilor individuale de tratare a apei sau folosirea de surse alternative și sigure.
Gestionarea surselor de apă: obligații legale și realități
Conform legislației în vigoare, autoritățile publice locale sunt obligate să țină evidența surselor de apă din localitate, să asigure inventarierea acestora o dată la 10 ani și să întocmească Registrul surselor.
Potrivit Legii 182 din 19.12.2019 privind calitatea apei potabile, sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural – fântânile, puțurile de adâncime mică și captările de apă – se verifică de către subdiviziunile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, la solicitarea autorității publice locale sau a deținătorului sursei de apă. Investigarea probelor de apă la parametrii chimici este indicat la un interval de trei ani și anual la cei microbiologici.
Starea apei (dacă e bună de băut sau nu), constatată în baza analizelor, de către un laborator abilitat, se consemnează pe o plăcuță aplicată la vedere, pe sursa de apă sau în vecinătatea ei.
Regulamentul sanitar privind sistemele mici de alimentare cu apă potabilă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1466 din 30.12.2016 prevede, că responsabili de menţinerea şi exploatarea corectă a sistemelor mici de alimentare cu apă potabilă, prevenirea poluării bacteriene şi chimice a apei potabile și menținerea acestor sisteme în stare tehnico-sanitară corespunzătoare, sunt autorităţile administraţiei publice locale, proprietarii colectivi şi individuali.
Potrivit aceluiași regulament, evidenţa surselor locale de apă fără reţea de distribuţie se ţine de către primării, cu efectuarea periodică, cel puţin o dată la zece ani, a inventarierii fântânilor din localități şi întocmirea Registrului surselor.
Deși analiza apei trebuie realizată periodic, „inițiativa autorităților publice locale sau a deținătorilor de surse de apă privind investigațiile periodice de laborator lasă de dorit”, a concluzionat Ion Bolboceanu.
Fotografii simbol: Alexandru Cebotari
