Cu ani în urmă, aflându-mă în drum spre serviciu, pe lângă fostul cinematograf din centrul orașului Rezina, s-a apropiat de mine o femeie întrebându-mă unde este o toaletă pe aproape, că, dacă trebuie, plătește… I-am spus că nu avem niciun veceu public, în orice caz pe aproape, dar să încerce la primărie sau la consiliul raional, poate va avea noroc să fie deschis vreunul. Era o perioadă când se întâmpla să fie închise.
Firesc să ne întrebăm acum, când orașul și-a îmbunătățit aspectul, ce s-a schimbat în această privință?
Pornim de la terasa a doua. În curtea fostei școli medii a fost și este un veceu, dar din ceea ce a fost și ce este ni se prezintă o mare diferență: părăsit, fără uși, fără nicio întreținere.
Situația e și mai deplorabilă pe terenul aferent clădirii fostei școli de muzică. Și acest veceu e fără uși și neîngrijit, iar în jurul lui e o adevărată gunoiște. Sticle de plastic aruncate, diferite flacoane, cutii de bere, chiar și niște lenjerie sunt împrăștiate pe jos. Mai mare rușinea.
De la marginea orașului ne întoarcem în centru și poposim la piață. Cândva, o asistentă medicală de la Centrul de Sănătate îmi spunea cu indignare că „toți comercianții de la piață se folosesc de toaleta noastră”. Acum piața are două toalete, accesul fiind liber, fără nicio taxă, însă doar până la ora 15:00, când porțile pieței se închid. Deși condițiile lasă mult de dorit, starea de lucruri nu poate fi comparată cu curățenia de la Centrul de Sănătate. Poate aceasta e una din cauze pentru care unul dintre comercianții cunoscuți mi-a răspuns la întrebare: „Când îmi trebuie, mă duc la policlinică sau la Incubatorul de afaceri” În lipsă de alternativă, cei care servesc bere la magazinele din apropiere „se urinează sub brazi”, după cum afirmă directorul pieței, Alexandru Vișnevschi.
Ultimul exemplu: în localul autogării este un veceu cu plată, însă, în afară de pasageri, nu se prea cunoaște despre acest lucru.
Aceasta e starea de lucruri. Ce se prevede pentru îmbunătățirea ei?
Viceprimarul orașului Rezina, Gheorghe Gîncu, susține că clădirea fostei școli de pe strada Păcii aparține primăriei. În atelierul școlii va fi amenajat muzeul orașului, localul urmează să fie reabilitat, în cadrul unui proiect, și să găzduiască un azil, beneficiarii căruia vor fi persoane în etate și copii din familii vulnerabile, aflați în stare de risc. Copiii vor fi beneficiarii azilului până la pronunțarea hotărârii instanței de judecată prin care li se va decide destinul. Cât privește veceul vechi din curte, acesta va fi demolat, deoarece azilul va dispune de veceu în local, spre comoditatea beneficiarilor.
Clădirea în care anterior s-a aflat școala de muzică a fost scoasă la licitație și vândută în anul 2021. Respectiv, acum se află în proprietate privată, însă s-au pus condiții proprietarului ca treptat să amenajeze teritoriul, să-l securizeze. Rezultă că astfel va dispărea și problema veceului.
Ce se prevede în loc? Conform sursei citate, primăria preconizează în zona pieței, adică într-un cartier aglomerat, o toaletă unită cu sistemul de canalizare. O altă cabină veceu se intenționează a fi plasată în centrul orașului. Ambele se vor afla sub gestiunea Serviciului Comunal-Locativ din orașul Rezina.
Profitând de ocazie, l-am întrebat pe Gheorghe Gîncu dacă toate străzile cu case la sol sunt conectate la sistemul de canalizare. Răspunsul este: străzile Matei Basarab, Ion Neculce, Tineretului și Lomonosov nu sunt conectate. Vorba e că nu toți proprietarii doresc acest lucru sau, poate fi și altă cauză, nu toți dintre ei își pot permite. Primăria alocă mijloace pentru traseele rețelei de canalizare, iar cheltuielile pentru conectare le suportă proprietarii. Sunt exemple de conectare în proporție de jumătate din total, fapt ce, afirmă viceprimarul, face autoritățile publice să fie rezervate față de această lucrare. Și această problemă rămâne actuală.
Se spune că dacă există problema, există și soluția, unele dintre ele chiar cu mai multe modalități de rezolvare. În cazul nostru, la cele enumerate propunem încă una, dar nu înainte de a face două referiri în context.
În SUA, unde m-am aflat o lună de zile, în componența unui grup de jurnaliști de la presa independentă, am aflat că în această parte de lume accesul la toalete este numai gratuit. Orice replică că poate fi și altfel trezește mirare și ironie.
Al doilea caz este diametral opus. Împăratul roman Vespasian, găsind vistieria statului goală după împăratul Nero și urmașii lui, n-a neglijat niciun mijloc pentru a obține bani. Una din taxele la care a recurs a fost și taxa asupra closetelor publice. Când fiul său Titus i-a spus că lumea râde și bârfește, fiindcă se scot bani dintr-o asemenea sursă, Vespasian i-a pus o monedă sub nas, zicând: „Pecunia non olet” („Banii nu miros”), adică, sursa banilor nu contează atâta timp cât banii sunt buni și folositori. Se afirmă că una din modalitățile care a scos Imperiul Roman din criză a fost și taxa la care ne-am referit.
Revenim la orașul nostru și la realitățile noastre, mai concret la subiectul luat în discuție. Desigur că sursa de venit folosită de împăratul roman își pierde sensul în ziua de azi, însă, totodată, poate asigura o mai bună întreținere a toaletelor. La autogara din Rezina, bunăoară, WC-ul cu plată este bine întreținut, în orice caz nu-ți trezește senzație de rușine și dezgust.
