Interviuri

Irina Odobescu: O carieră de succes este suma dintre voluntariat și studiile de calitate 

Irina Odobescu, o tânără femeie originară din satul Cuizăuca, este jurnalistă și voluntară. Începându-și cariera la Radio Rezina, a reușit să scrie pentru portaluri naționale și să activeze în companii internaționale, la moment se află pe continentul America de Sud și luptă cu dorul de casă. Pentru a-i afla istoria și parcursul profesional, am decis să-i adresăm câteva întrebări.

Ce fel de elevă erai în școală? Erai la fel de implicată în diverse activități?

– În școală eram implicată în toate activitățile posibile. Mi-a plăcut întotdeauna să organizez evenimente, să fiu parte din echipă, să conduc echipa, chiar să fac fapte care, la rândul lor, vor schimba mersul lucrurilor. Fie că era vorba de concursuri de poezie, cântec, handmade, curățarea parcelei cu flori din fața școlii, scrierea de proiecte, interviuri – totul a fost divers și interesant. O am exemplu pe mama, care face lucrurile bine și astfel, fiind elevă, cred că făceam lucrurile bine inconștient, acum însă, foarte conștient, încerc să fiu un specialist bun și să-mi fac munca de comunicatoare, dar deja și de mamă, cât se poate de bine.

Ce facultate ai făcut?

– Eu am avut norocul să absolvesc Liceul Academiei de Științe a Moldovei, redenumit recent Liceul Republican „Aristotel”, unde am studiat cu elevi din întreaga țară. Datorită bazei de la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Cuizăuca, am reușit să ajung, dar și să mă mențin, la Chișinău. Vreau să vă spun că eu am fost o norocoasă să învăț în satul Cuizăuca, noi chiar avem profesori foarte buni, specialiști dedicați, ei m-au ajutat să fiu printre primii oriunde am învățat ulterior. Nu m-am văzut altundeva decât în comunicare, așa că am absolvit Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism de la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM). Sunt licențiată, dar am și titlul de master în Științe ale comunicării. După ce am absolvit programul de licență în Jurnalism și procese mediatice, a urmat programul de master – Management media, Marketing online și Business comunicare. La ULIM am găsit un mediu în care am fost liberă să explorez domeniul îndrăgit, am învățat teorie, dar și practică, am fost susținută mereu de profesorii mei și am simțit mereu că îmi oferă un credit de încredere ca să merg mai departe. Și ce-i mai trebuie unui student la început de cale dacă nu încrederea pe care o simte de la dascăli că tot ce face e bine și că frumosul abia urmează?

De ce ai ales anume această facultate? 

– Studiind la liceul din Cuizăuca, în clasele gimnaziale am aflat despre noțiunea de voluntariat. Ceva nou acum aproape zece ani, cel puțin pentru mine. Pe atunci, tânărul jurnalist Andrei Bordian, împreună cu o asociație obștească își doreau să deschidă un post de radio numit Radio Rezina. Eu împreună cu un grup de tineri am fost parte a acelui proiect și am realizat emisiuni la radio, reportaje, am avut vizite de studiu, inclusiv la Radio Noroc, dar am fost și instruiți. Anume de acolo se trage dragostea mea pentru comunicare și dorința de a-i descoperi pe oameni. Mereu mi-a fost interesant să discut cu ei, să le pun întrebări. Asta se întâmpla pe când eram în clasa a IX-a și a X-a. De aceea încurajez cu mare încredere tinerii să facă voluntariat. Chiar dacă sunt multe teme pentru acasă, lucru prin gospodărie, voluntariatul deschide uși, oportunități și te ajută și înțelegi ce îți place să faci.

Amintiri de la Radio Rezina

În cadrul ULIM ai reușit să înveți la Universitatea Turiba, Letonia, cu o bursă Erasmus. Cum ai reușit?

– Încă din primul an de facultate m-am angajat la ziarul „Univers Pedagogic pro” al Institutului de Științe ale Educației și aveam un contract, respectiv, nu puteam să merg în altă țară pentru a fi studentă Erasmus. În primul an al programului de master, am depus dosarul și am reușit, conform punctajului acumulat, în urma concursului de admitere, să fiu acceptată la Universitatea „Turiba” din Letonia. Este vorba despre un dosar cu notele obținute anterior, scrisoare de motivație, actele necesare și, în primul rând, cunoașterea limbii engleze. Această oportunitate m-a pus față în față cu foarte multe schimbări, cu toate temele pentru acasă și orele de curs: sociologie, politologie, design grafic, oratorie și limba engleză. Am depus efort și am luat și un curs suplimentar de engleză, ca să reușesc. La sfârșitul semestrului am luat cele mai mari note la examene și am fost mândră de mine că am reușit. Pentru că ne aflam în pandemie, orele aveau loc online, ceea ce implica o anumită doză de scepticism, dar mi-au prins bine orele practice pe care le făceam acasă, fiind în zona mea de confort și studiind încontinuu, pentru că nu aveam altă opțiune decât să reușesc.

De unde a apărut dragostea pentru jurnalism?

– Când eram la facultate un lector universitar mi-a spus o frază pe care o am mereu cu mine: „Jurnalismul nu e despre dragoste sau despre inspirație, jurnalismul este despre muncă și scrisul de zi cu zi”. Am îndrăgit să comunic cu oamenii și să fac interviuri în timp ce făceam voluntariat, iar voluntariatul a fost decisiv în alegerea profesiei. 

Cum a fost activitatea la portalul anticorupție.md?

– Am cunoscut-o pe Președinta Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), Cornelia Cozonac, la ULIM, ea fiind lector universitar. CIJM are portalul anticoruptie.md unde sunt publicate investigații, dar și știri la zi despre situația social-politică, dar și economică din Moldova. Am participat la zeci de instruiri și conferințe organizate de CIJM,  acumulând informații prețioase de la speakerii din diverse domenii – judiciar, economic, drepturile omului, grupuri vulnerabile etc. După  instruiri eram încurajați să scriem materiale jurnalistice făcând uz de informația nouă aflată. Apoi am realizat o investigație jurnalistică despre drepturile persoanelor cu necesități speciale în cadrul cursului de la universitate, apoi au urmat știrile și o perioadă de practică la anticoruptie.md. De acolo a început colaborarea care a durat până a început războiul pornit de Federația Rusă în Ucraina. A fost o experiență unică, fără cenzură, ceea ce e un noroc astăzi pentru jurnaliștii din Moldova. Am fost încurajată să scriu despre toți și despre toate și asta e mândria mea cea mare, experiența la anticoruptie.md. Eu am avut libertatea să scriu despre lucruri și oameni așa cum sunt ei.

Ce reprezintă colaborarea cu UNHCR?

– Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, cunoscut și ca Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) nu avea, de facto, sediu la Chișinău. După ce Federația Rusă a început războiul în Ucraina, UNHCR a început să creeze la Chișinău un sediu și să angajeze specialiști pentru a ajuta refugiații, a comunica cele realizate. După ce a început războiul, am lucrat cu zeci de jurnaliști în Moldova, dar și în România, pentru a-i ajuta să discute cu refugiații și să realizeze interviuri cu ei. Jurnaliști din Norvegia, Germania, Marea Britanie, de pe continentul european și nu numai au venit în Moldova și România să relateze despre refugiații care își părăsesc casele din Ucraina și fug din calea războiului. Îmi aduc aminte de acea experiență cu lacrimi în ochi. Bebeluși, copii mici, maturi cu chipul absent – înghețați de frig, înfometați după drumul lung și foarte speriați. Familiile aveau lucrurile în câteva valize și dacă unii veneau la rude sau aveau un plan ce să facă mai departe, alții pur și simplu fugeau din calea bombelor. Am avut un interviu de angajare și am fost invitată să lucrez pentru Organizația Națiunilor Unite – o oportunitate pe care nici nu visam să o am vreodată. Pentru că oficiul era în proces de formare, lucram contra cronometru, informația era indispensabilă, așa că pot spune cu încredere că am pus și eu umărul ca refugiații să fie mai informații, dar și comunitatea din Moldova să cunoască mai bine despre ajutor, informații factologice, dar și despre empatie.

Cum te-a afectat personal această activitate?

– Pe 24 februarie 2022, când Federația Rusă a atacat Ucraina, eram în vizită la părinții mamei mele din stânga Nistrului. Eu am avut atunci primul atac de panică, am plâns două zile și înțelegeam că este o mare nedreptate ca oamenii nevinovați să își piardă viețile. După două zile am ajuns la punctul de trecere moldo-ucrainean Palanca ca să discut cu refugiații. Abia acolo am înțeles că pot fi de folos oamenilor care au nevoie de informație, de o vorbă bună, celor care aveau nevoie să vorbească cu cineva sau, pur și simplu, să citească din ochi că totul va fi bine și că ei sunt în siguranță în Moldova. Istoriile refugiaților sunt cutremurător de dureroase, cu sechele pe viață și pline de sentimentul de speranță că vor reveni acasă, iar casa lor nu va fi doborâtă de bombe.

În ce acțiuni voluntare sau colaborări cu companii ai mai fost implicată?

– Prima mea experiență de scriere de proiecte a fost în cadrul unui training organizat de Academia „Nicolae Dumitrescu” la Chișinău. Acolo am învățat cum să scriu un proiect și am și câștigat concursuri de granturi, iar banii au fost investiți în florile sădite în fața casei de cultură din Cuizăuca și în instalarea a două bănci. În anii de liceu am mai făcut voluntariat la ZIPHouse, un fashion HUB al Universității Tehnice din Moldova, pentru că aveam de gând să mă fac designer vestimentar. Fiind studentă la ULIM, am fost și la Școala de Studii Avansate în Jurnalism, la unele cursuri ținute de jurnaliști și specialiști din domenii conexe, unde am învățat despre comunicarea în momente de criză, jurnalism pe teme politice și de afaceri externe, social media marketing. În studenție am fost și stagiară la Radio Europa Liberă, cu sprijinul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” implementat de IREX Europe la Chișinău.  Acolo am realizat reportaje și videouri în format audio și text. Am absolvit două cursuri la Talmazan School, unde am învățat din bucătăria Facebook și Instagram.

În ce constă activitatea ta la moment?

– Acum sunt în concediul de maternitate, am o fetiță minunată de un an care are nevoie de toată atenția mea. Pentru că soțul meu lucrează pentru statul francez, suntem cu familia pe continentul Americii de Sud şi ne este dor de casă.

Ce sfaturi poți oferi tinerilor doritori de a-și face o carieră de succes?

– Vreau să le doresc să-și găsească activitatea potrivită și să o transforme în carieră. Chiar dacă unii sunt tentați să muncească mult, i-aș sfătui să o facă concomitent cu studiile. Studiile profesionale sau cele universitare neapărat o să le deschidă uși și oportunități de a avea o stabilitate  financiară pe parcurs. Pot să vă spun cu certitudine că orice lucru făcut din plăcere, pentru binele comun sau binele propriu, neapărat are și unele mici detalii care sunt mai puțin plăcute sau care necesită mai multă energie pentru a fi realizate. Dacă pe scurt, atunci o carieră de succes este suma dintre voluntariat, studii de calitate, perseverență, deschiderea spre schimbări și cunoașterea limbilor străine. 

Mulțumesc pentru timpul acordat și succese în continuare.

Fotografii din arhiva personală.

Lasa un comentariu